Luca s-a născut prematur, pe 4 octombrie 2005, la doar 31 de săptămâni de sarcină, luând nota 7 la naștere. Problemele au apărut la căteva zile dupa, când a avut o hemoragie cerebrală, stabilizată cu greu. Peste încă o săptămână a contactat o meningită și a fost nevoie de alt tratament. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. După încă două săptămâni i s-a declanșat hidrocefalia. Au urmat două luni de coșmar, timp în care i s-au facut 6 puncții intraventriculare, fără success, după care am fost externați și îndrumați către spitalul Bagdasar-Arseni, pentru consult de specialitate și intervenție neurochirurgicală.
A fost internat pe 29.12.2005, iar pe 30 a fost operat de urgență și i s-a montat un drenaj ventriculo-peritoneal direct. Din păcate a fost nevoie de alte 6 operații în perioada ianuarie – iulie 2007, deoarece lichidul cefalorahidian era foarte gros în urma meningitei contactate în maternitate și a hemoragiei post-natale, având ca urmare înfundarea drenului.
A urmat o perioada de 2 ani de ,,liniște“, timp în care am început recuperarea cu kinetoterapie, dar în septembrie 2007 l-am operat din nou, deoarece drenul s-a deplasat. Au urmat alte două operații în noiembrie și decembrie 2007 pentru disfuncții de drenaj. După externare am reluat recuperarea cu gimnastică și am făcut diverse controale la neurologie , ortopedie, oftalmologie… A făcut însă prima criză epileptică, urmată de altele la intervale scurte de timp. Am început tratament și pentru epilepsie, care a avut un efect foarte bun – crizele au fost mai rare și de o intensitate mult mai mică. Am început și orele de logopedie deoarece nu pronunța corect decât căteva cuvinte, în paralel cu gimnastica. Terapia face pur și simplu parte din viața noastră și ne luptăm împreună să recuperăm cât mai mult!
A mai fost însă nevoie de încă două operații, una în iunie 2012 pentru disfuncție de drenaj, iar a doua în iunie 2013, când i s-a mai montat și o a doua valvă pe partea dreapta, deoarece comunicarea între ventriculi era obturată.
Din fericire, în momentul de față Luca este stabil din punct de vedere neurochirurgical, dar urmează alte ,,lupte” medicale pe partea ortopedică, pentru corecția picioarelor. Luca nu merge, dar stă în șezut și-și folosește bine mâinile. Îi plac foarte mult caii, muzica populara și să vorbească la telefon. În ciuda atâtor probleme este un copil incredibil de vesel, atent, afectuos, care ne aduce bună dispozitie tuturor!
Raluca, mama lui Luca