În timp ce anumite terapii ajută copilul să dobândească aptitudini și abilități specifice, scopul general al tratamentului este să ajute individul afectat de PC să își atingă potențialul maxim din punct de vedere fizic, mental și social. Acest scop se atinge cu ajutorul unor metode diverse decise de o echipă întreagă de specialiști. Îngrijirea celor cu PC este complicată și necesită un numar de servicii și specialiști din diferite domenii. În anumite zone, există clinici multidisciplinare care pot supraveghea toate aspectele terapiei necesare unui copil.
Recuperarea: Un program complet de recuperare poate include terapie fizică, utilizarea de echipamente speciale și tratament pentru spasticitate. Acest program este de regulă supravegheat de către un specialist în recuperare medicală.
Terapia fizică include întinderea mușchilor, exerciții fizice și alte activități care dezvoltă forța, flexibilitatea și controlul mușchilor. Scopul este maximizarea funcției și reducerea contracțiilor musculare. Atenția se îndreaptă către dezvoltarea unor aptitudini specifice precum susținerea capului, statul în șezut fără ajutor, sau mersul.
Anumite dispozitive, proteze sau orteze pof fi necesare pentru atingerea acestor ținte. Echipamente speciale precum cârje, scaune cu rotile sau diferite dispozitive de mers, pot fi utile celor suferinzi de PC.
Spasticitatea poate fi tratată cu ajutorul injecțiilor intra-musculare sau cu ajutorul medicației. Reducerea spasticității poate îmbunătăți gradul de mișcare, poate reduce deformările, poate îmbunătăți răspunsul la terapia ocupațională și cea fizică și poate amâna nevoia unei intervenții chirurgicale.
Terapia ocupațională: Terapeutul îl ajută pe pacient să dobândească aptitudinile fizice de care acesta are nevoie pentru a funcționa și pentru a deveni independent pe cât posibil în viața de zi cu zi. De exemplu, să se poată hrăni, îngriji sau îmbrăca.
Logopedia: Aceasta terapie ajută copilul să depășească problemele de comunicare. Mulți copii cu PC au probleme de vorbire din cauza tonusului muscular scăzut sau a mișcărilor necontrolate ale mușchilor gurii și limbii. Terapia ajută la dezvoltarea acestor mușchi, îmbunătățind astfel vorbirea. Terapia ajută de asemenea și copiii cu probleme de auz. Copiii care nu pot vorbi ar putea beneficia de tehnologii speciale de comunicare precum sintetizatoare computerizate de voce.
Probleme de vedere: Copiii care au strabism sau probleme de vedere trebuie consultați de catre un medic oftalmolog.
Terapie medicală: Aceasta include tratament pentru toate problemele medicale, indiferent dacă sunt legate de PC sau nu. Diverși specialiști pot fi solicitați să se ocupe de probleme specifice.
Convulsii: Crizele convulsive sunt comune în cazul celor cu PC. Acestea nu sunt întotdeauna controlate foarte eficient cu medicație. Un medic specialist neurolog poate fi consultat pentru selectarea unui tratament potrivit.
Probleme digestive și de hrănire: Pacienții cu PC suferă de regulă de reflux gastroesofagian (arsuri pronunțate și simptome legate de regurgitarea acidului din stomac), cât și de probleme de înghițire și hrănire. O echipă compusă dintr-un medic gastroenterolog, un nutriționist și un terapeut specializat în probleme de hrănire și înghițire pot analiza starea pacientului și trata problemele. Terapia concentrată pe problemele de înghițire ajută copilul să mănânce și să bea singur și previne înecarea cu alimente sau lichide. Dieta copilului trebuie concepută așa încât să țină cont de limitările legate de înghițit. Copiii care au probleme grave de înghițit necesită de regulă hrănirea cu ajutorul unui tub.
Probleme de respirație: Oamenii cu PC pot avea probleme de respirație din cauza faptului că mușchii care controlează expansiunea și contracția plămânilor sunt afectați. Un specialist pneumolog trebuie consultat pentru a trata această condiție.
Servicii educaționale: Multi dintre copiii cu PC, chiar și cei cu inteligență medie sau peste medie, întâmpină provocări în procesele congnitive precum gânditul, învățatul și memoratul. Ei pot beneficia de pe urma serviciilor unui specialist în dizabilități de învățare.
Un astfel de specialist poate identifica problemele de învățare specifice copilului, poate interveni din timp și pregăti copilul pentru școala, urmând să monitorizeze apoi progresul acestuia.
În Statele Unite astfel de servicii sunt oferite în cadrul unui sistem de intervenție timpurie. Reprezentanți ai agențiilor de specialitate lucrează cu părinții pentru dezvoltarea unui Plan de Servicii Familiale Individualizate. Acest plan descrie nevoile copilului și serviciile de care acesta beneficiază pentru rezolvarea problemelor specifice.
Serviciile educaționale pentru copiii de școală sunt oferite de către sistemul public educațional. Angajații școlilor lucrează cu părinții pentru dezvoltarea unui Plan Educațional Individualizat pentru fiecare copil în parte. Acesta poate include servicii conexe orelor de curs. Gestionarea tuturor acestor servicii specializate poate fi o misiune dificilă pentru părinți. Specialiștii îi pot recomanda acestora un asistent social medical care să îi ajute la alegerea și înscrierea la serviciile de care copilul are nevoie.