„Eva este minunea noastră, născută prematur la 28 săptămâni prin operație cezariană de urgență, cu scor Apgar 7 și speranțe minime de viață. Cu toate acestea însă, ea nu a renunțat nici o clipă să lupte și ne-a depășit întotdeauna așteptările!
Externarea din maternitate, la 3 luni de la naștere, a adus după sine controale periodice la multiple specialități și diverse diagnostice, care s-au tot modificat pe parcurs. Deși neurologul a observat faptul că ea nu se manifestă ca un copil tipic, nu ne-a recomandat să mergem la recuperare medicală. Noi însă am luat hotărârea să încercăm s-o ajutăm/stimulăm acasă cum putem. Așa am început exercițiile cu colac în cadă și chiar au funcționat! Ulterior, la vârsta de 9 luni, am început și kinetoterapia prin metoda Vojta. Rezultatele au fost minore, dar vizibile și asta ne-a dat încredere să continuăm.
La vârsta de 1 an jumătate s-a întâmplat însă exact ceea ce nu ne doream și anume o criză epileptică prelungită! În urma acestei crize i-am făcut și RMN – ul, de care ne era atât de teamă, și asa am aflat diagnosticul dureros de malformații la nivelul cerebelului și a corpului calos. Ni s-a instituit tratament antiepileptic și a trebuit sa renunțăm la metoda Vojta de terapie.
Atunci am descoperit asociația Marta Maria și terapia Feldenkrais, care pentru noi a fost ca o minune, rezultatele fiind vizibile după fiecare sesiune. Munca este însă continuă; între timp am adăugat și terapie MNRI, terapie craniosacrala, JKA, logopedie, etc.
Cu toate că lista de diagnostice a Evei este una lungă și greu de explicat, noi vedem copilul minunat care se transformă pe zi ce trece și care luptă continuu să-și depășească condiția!
Eva este un bulgăre de fericire (“zâmbește cu toți dinții”), care ne înseninează și cea mai neagră zi și care ne determină să luptăm cot la cot cu ea pentru “normalitatea” ei! „
Corina, mama Evei