Terapia Cranio-Sacrală este o terapie blândă care are ca scop intensificarea activităţii sistemului cranio-sacral.
Conceptul de sistem craniosacral apare în anii 1920, când Wiliam G. Sutherland (1873-1954), student al Şcolii de Osteopatie Americană, elev al doctorului A.T. Still, intrigat fiind de forma oaselor craniene, începe studiul articulaţiilor craniene făcând experienţe pe propria persoană. El continuă studiile pentru mai bine de 55 de ani, iar în 1932 face prima prezentare a studiilor sale în faţa Asociaţiei Osteopaţilor Americani, avansând ideea că oasele craniene sunt flexibile şi au o legătură mecanică prin intermediul membranei meningeale cu oasele bazinului – cu osul sacru. Sutherland pune bazele osteopatiei craniene.
Bazat pe conceptul osteopatiei craniene, în anii 70, John E.Upledger D.O. (osteopat) face studii şi cercetări împreună cu o echipa de medici, biochimişti, energeticieni şi ingineri, documentând ştiinţific fenomenul de “mişcare respiratorie craniană” (termen din osteopatia craniană) şi funcţionarea sistemului cranio-sacral.”
În timpul unei operații la care era asistentul chirurgului, Upledger a descoperit ceva care i-a stârnit profund curiozitatea. Operația urmărea îndepărtarea unei depuneri de calciu, pe care un pacient o avea pe membrana dura mater în zona cervicala. Dura mater acoperă în totalitate creierul și măduva spinării și face parte din sistemul membranos, numit meninge, prin care circulă fluidul cerebrospinal de la cap până la cocccis.
Treaba lui Upledger era să țină fixă această membrană dura mater, pentru a-i permite chirurgului să îndepărtează foarte încet placa de calciu. Însă aceasta s-a dovedit a fi o treaba foarte dificilă, pentru că membrana avea un ritm al ei, care nu se sincroniza nici cu respirația, nici cu bătălie inimii, așa cum se putea vedea pe monitoare. Era un ritm diferit, de circa 10 cicluri pe minut – ritmul cranio-sacral.
Din diferite motive acest ritm poate fi afectat și atunci lichidul cerebrospinal care poartă nutrienții și elimină produsele reziduale în traseul creier-măduva spinării este și el deficitar. Consecințele asupra sănătății pot varia de la dureri de cap până la probleme neurologice.
Adesea, copiii cu paralizii cerebrale care au suferit la naștere sau din alte motive au acest ritm întrerupt sau afectat.
Terapia Cranio-Sacrală încearcă să restabilească ritmul cranio-sacral prin mișcari blânde și manipulări fine ale oaselor pentru a decongestiona eventualele blocaje.
Prin corecția sistemului cranio-sacral se stimulează procesul natural al corpului de auto-reglare şi auto-vindecare.
Informațiile au fost preluate din cartea “Tu și medicul din tine” – Terapia cranio-sacrala și eliberarea somato-emoțională a lui John E. Upledger (editura Herald) și de pe site-ul www.craniosacral.ro, unde puteți găsi mai multe detalii despre această terapie.
Experiența noastră:
“Primele efecte pe care le-am observat în săptămânile când am lucrat au fost faptul că Marta nu-și mai scrâșnește dinții, iar maxilarul este mult mai relaxat. Marta strânge din dinți atunci când se concentrează (cu toții facem acest lucru într-o anumită masură, când suntem foarte focusați pe ceva). Dar în cazul copiilor cu probleme neurologice, această încordare este mult-mult mai mare. Cred ca a avut loc și o scădere generală a spasticității, iar Marta are o mai mare libertate de mișcare.” (Adela, mama Martei)