Despre metoda Feldenkrais, inventatorul ei Moshe Feldenkrais spunea ca: “Scopul ei este ca pacientul sa-si organizeze miscarile cu minimul de efort si maximul de eficienta, nu prin forta musculara, ci prin cresterea constientizarii despre cum functioneaza miscarile sale.”

Patru copii cu nevoie speciale au beneficiat in perioada 24-30 noiembrie, de aceasta terapie, la București. Copiii au avut cate 2 lecții pe zi, efectuate de catre un terapeut atestat al metodei, care a venit de la Paris. In România nu exista inca terapeuti certificati, care sa lucreze cu copiii cu dizabilitati.
Metoda diferă de terapiile fizice clasice prin aceea ca nu forteaza corpul in posturi si pozitii care sunt compatibile cu vârsta copilului, dar nu sunt compatibile cu ceea ce poate el in realitate sa faca, ci caută sa organizeze miscarile deja posibile ale pacientului într-o maniera care sa-l ajute sa faca următorul mic progres din proprie inițiativa.
Un copil nu va fi asezat in sezut sau in picioare, dacă el însuși nu are inițiativa sa o faca. El va fi ajutat sa constientizeze felul in care se misca in prezent si sa descopere care sunt actiunile care îl pot aduce un pas mai aproape de telul propus.

Se urmărește ca toate miscarile sa fie executate cu maxima usurinta, astfel incat copilul sa-si doreasca sa le faca. Nu sunt incurajate miscarile fortate, spastice, care solicita prea mare consum de energie din partea pacientului. Cu fiecare copil se lucrează adaptat la nivelul sau de dezvoltare.

Lectiile Feldenkrais utilizează invatarea senzoriala si motorie- metoda naturală prin care creierul acumuleaza informații si se dezvolta. Creierul primește informații pe care le folosește imediat pentru a spori si imbunatati activitatea neuromusculara. Terapeutul ajuta prin atingeri si mișcari blande corpul  copilului sa se reorganizeze in tipare noi de functionare.

Principiul lui Moshe Feldenkrais este ca dacă ajungi sa înțelegi ce faci, poti utiliza acest lucru pentru a face ceea ce vrei. De aceea un copil cu probleme neuromotorii  care de exemplu scoate limba, nu va fi corectat, certat si forțat sa n-o mai faca (lucru care de multe ori are efectul contrar si ii poate întări comportamentul) ci el este ajutat sa constientizeze  ceea ce face. Este de asemenea ajutat sa simta si sa inteleaga care muschi mișca limba, care este relația acestui gest cu maxilarul si mandibula; este ajutat sa diferentieze partile propriului sau corp, buzele, limba, dintii, gura si relația dintre ele. Este încurajat sa experimenteze si sa greșeasca.

Aceleasi principii se aplica indiferent de care este nevoia specială sau dizabilitatea copilului, fie ea de natura fizica, cognitiva, sau comportamentala.