La Joyplace au început grupurile de sprijin pentru frații copiilor cu nevoi speciale, împreună cu Otilia Mantelers, psiholog si expert în parentaj.
La nivel mondial o proporție semnificativă dintre copiii cu dizabilități au cel puțin 1 frate.
Dacă pentru părinți mai există servicii cât de cât adaptate, în ceea ce privește sănătatea fizică sau mentală, pentru frați ele lipsesc aproape în întregime; deși toate cercetările clinice sugerează că frații au aceleași probleme ca și părinții, plus problemele lor personale.
Forțați de împrejurări, părinții își petrec adesea cea mai mare parte a timpului cu copilul cu dizabilități. Frații se simt adesea neglijați, deoarece o mare parte din energia emoțională a părinților este direcționată către copilul cu dizabilități, lăsând puțină energie emoțională celorlalți copii din familie.
Frații copiilor cu dizabilități pot experimenta o gamă largă de emoții contradictorii. Este posibil ca uneori să se simtă vinovați pentru faptul că sunt supărați sau speriați de sănătatea fratelui. Pot experimenta o „relație de dragoste / ură” față de fratele sau sora cu dizabilități. Uneori sunt jenați de comportamentele și aparențele fratelui lor diferit, fapt pentru care pretind că sunt unicul copil sau evită să invite prieteni acasă.
Vinovăția îi poate determina pe frați să-și ascundă propriile sentimente, pentru a nu-și împovăra și mai mult părinții. Sau pot simți nevoia să fie „perfecti” pentru a compensa imperfecțiunile percepute ale fratelui lor sau stresul pe care handicapul fratelui îl pune asupra părinților.
Cel mai adesea “suferă în tăcere”.
Proiect realizat cu sprijinul Apanova București, în parteneriat cu:
Asociatia Vreau și eu să merg
Asociatia Umanitara Sfantul Stefan
