“Paralizia cerebrală nu mă poate opri să visez, să sper, să lupt!”
Pentru copiii cu nevoi speciale fiecare zi este o luptă. Cu dizabilitatea, cu limitările, cu indiferența…
Asociația Umanitară Marta Maria continuă campania “Toți copiii sunt copii”, lansată în noiembrie 2014- de conștientizare privind copiii cu nevoi speciale. Îndemnul organizatorilor, în mare parte familii ale acestor copii, este: “deschide sufletul și mintea!” Nu lăsa lipsa de informații sau cunoștințe să-ți limiteze capacitatea de a fi tolerant, de a accepta diversitatea lumii în care trăim. Nu suntem toți la fel, dimpotrivă, suntem foarte diferiți! Asta nu ne împiedică însă să avem aceleași vise, speranțe sau aspirații. Să ne dorim, de fapt, același lucru: să fim acceptați pentru ceea ce suntem, nu pentru “cum” suntem.
Eu sunt Marta, un copil ca și tine!
Numele meu este Marta, am patru ani și o familie mare, minunată. Am o surioară mai mică pe care o iubesc mai mult ca pe oricine! Deși e mai mică, face tot felul de lucruri pe care eu nu le pot face. Aleargă prin casă toată ziua, vorbește, spune poezii și cântă, merge cu bicicleta și de fiecare dată când sunt supărată, îmi aduce jucăria mea preferată. Mi-o pune în poală pentru ca eu să o pot apuca. Îmi place foarte mult să mă uit la ea când se joacă. Astăzi mama ne-a adus în parc și aici sunt mulți copii, iar eu sunt întotdeauna fericită când văd copii! Unii aleargă în jurul meu, alții se joacă cu baloane de săpun, fac glume și râd. Eu îi privesc, îmi place să fac asta! Nu pot alerga cu ei, nu le pot vorbi, însă mă pot juca cu baloanele de săpun și mă pot bucura la fel de mult!
Raul își dorește să meargă la școală!
Unii dintre copiii strânși astăzi în parc vor merge mâine la grădiniță sau la școală. Alții vor sta acasă cu părinții sau îngrijitorii lor. Pentru ei școlile și grădinițele nu sunt încă accesibile, iar locurile de joacă nu sunt amenajate astfel încât să răspundă și nevoilor lor. Din 60 000 de copii cu dizabilități cu vârsta școlară din România, 20 000 sunt neșcolarizați și alți 20 000 sunt școlarizați necorespunzător planului lor de recuperare.
În societatea noastră, un copil cu nevoi speciale este încă acceptat cu greu, este adesea marginalizat, nu are acces facil la educație și la servicii concepute nevoilor sale. Cel mai grav lucru este că societatea nu este pregătită să “primească” astfel de copii sau adulți cu dizabilități. Oamenii nu sunt încă informați suficient în legătură cu aceste afecțiuni și, cel mai adesea, aleg să “închidă ochii”, protejându-se de tot ceea ce nu intră în zona lor de cunoaștere și confort.
Antonia își dorește să învețe mai multe despre natură și vrea să ajute oamenii să se vindece cu ajutorul plantelor medicinale.
Copiii cu nevoi speciale, indiferent că au paralizie cerebrală sau altă afecțiune care le limitează abilitățile, sunt copii ca orice alt copil- doar că au abilități diferite. Fiecare copil este unic în felul său, fiecare crește, se dezvoltă și evoluează conform propriului ritm și mod de a fi. Însă fiecare contribuie cu ceva frumos la această lume.
Copiii cu nevoi speciale au poate nevoie de mai multă atenție, răbdare și deschidere. Dar pe lângă asta, au nevoie ca noi, cei din jurul lor, să le înțelegem misiunea pe acest pământ. Prin ochii lor putem vedea mai bine lumea în care trăim, putem să ne transformăm în părinți, bunici, prieteni sau colegi mai buni. Datorită lor ne putem regăsi puterea de a face lumea aceasta cu adevărat mai frumoasă.
Pentru copiii cu dizabilități și pentru cei din jurul lor, cuvinte precum “curaj”, “voință” sau “putere” reprezintă adesea mult mai mult decât o fac pentru noi ceilalți. Pentru familiile lor, ele sunt un mod de viață, sunt ceea ce le ghidează în lupta cu limitările și indiferența.
Alex vrea să joace fotbal cu prietenii lui!
Copiii cu nevoi speciale folosesc mult mai multă energie pentru lucruri care celorlalți oameni li se par banale. Cum ar fi să se miște, să meargă sau să vorbească. Pentru ei, uneori aceste lucruri normale sunt adevărate miracole. Pentru familiile lor, viața este alcătuită adesea din astfel de miracole care le oferă forța să meargă, uneori mai senini decât noi ceilalți, mai departe. Pentru că ei au învățat să recunoască miracolele care se întâmplă în fiecare zi în viața noastră, dar pe care suntem prea ocupați să le vedem. Poate avem ceva de învățat noi cei normali, de la ei!
Data viitoare când vezi pe stradă un copil în scaun rulant, nu întoarce capul! Zâmbește-i sau întinde-i mana! Nu schimba subiectul atunci când fiul sau fiica ta te întreabă de ce celălalt copil nu poate vorbi, sau nu poate merge. Explică-i că este diferit. Dar că este tot un copil. Cu aceeași inocență, cu aceleași vise, speranțe și aspirații. Toți copiii sunt copii!
Acest proiect a fost realizat în parteneriat cu Super 123 me- cursuri de dezvoltare personală pentru copii, Asociația Vreau și eu să merg, Asociația Umanitară Sfântul Ștefan, Asociația raza de soare Ștefi, ASCHN Emanuel, Asociația Raul și micii campioni, cu sprijinul Mika Photo și al cofetăriei Claus. Le mulțumim tuturor!