“Primaristica reprezintă totalitatea bazelor necesare pentru dezvoltarea corectă neurofiziologică a omului. Aceasta a fost descoperită și aprofundată de soții Helga H. Pfeiffer-Meisel și dr. Herbert P. Pfeiffer încă din anul 1973.
În primaristică sunt urmate întocmai, clar și evident, principiile ordinii neurofiziologice, iar în sistemul educațional asociat ei se respectă fără excepții ordinea neurofiziologică.
O persoană cu o tulburare centrală de coordonare sau tonus trăiește continuu, atât ziua cât și noaptea, în postura și în mișcările sale cu modele tonice, în special în modelul ATNR (engl: asymetric tonic neck reflex) și STNR (engl: symetric tonic neck reflex) – reflexele tonice asimetrice și simetrice ale cefei. Deci musculatura corpului său este tensionată continuu, în toți mușchii și concomitent, acest fapt producându-se indiferent dacă mușchii sunt folosiți pentru o funcție a corpului sau nu. Persistența modelelor tonice și a tonusului inadecvat duc la perturbarea maturizării percepției, în primul rând a aceleia legată de propriul corp, a posturii, a mișcării și astfel, la perturbări în întreaga dezvoltare a omului.
În organismul uman viu există întotdeauna un tonus de fond, respectiv în toate organele și straturile de țesut, de la piele, trecând prin mușchi și până la organele interne. Pentru sănătatea omului este necesară existența unui tonus adaptat situației și, de asemenea, este necesară posibilitatea modificării adecvate a tonusului. Trebuie să avem întotdeauna tensiunea potrivită cu ceea ce facem. Fiecare tulburare a funcționării sistemului senzomotoric se exprimă printr-o anumită stare anormală a tonusului muscular, acesta controlând fiecare reacție senzomotorie și vegetativă a corpului.
Cu cât tonusul se abate mai mult de la normalitate, cu atât mai puțin omul își poate controla voluntar cele mai importante funcții ale corpului sau. Astfel, puterea de reacție este diminuată, având ca urmare pe de o parte tulburarile de ordin fizic, pe de altă parte tulburarile de ordin psihic și spiritual.
Așadar, cu cât este mai ridicat tonusul, cu atât este mai deficitară percepția, iar o percepție tulburată asupra propriului corp și asupra mediului înconjurător nu permite maturizarea și dezvoltarea corectă adecvată vârstei omului, nici măcar pe plan spiritual.
Profesorii de primaristică predau aplicarea practică necesară redobândirii ordinii neurofiziologice a omului prin adaptarea la vârsta acestuia, în mod individual, începând din perioada prenatală cu pregatirea pentru naștere, apoi la nou-născut și, în continuare, până la vârste înaintate. Doar în acest mod se poate nu doar corecta, ci chiar preveni o dizabilitate sau tulburări de comportament la sugari, o dezvoltare sănătoasă în continuare fiind posibilă doar atunci cand tonusul normal este restabilit, aceasta împidicând fixarea patologică și trecerea deficitelor din etapa anterioară de maturare în cea urmatoare.
În România, în decursul anilor au avut loc mai multe seminarii și o serie de conferințe pentru medici și farmaciști pe tema primaristicii, susținute de prof. dr. Herbert P. Pfeiffer – medic pediatru și homeopat german, întemeiatorul primaristicii – în colaborare cu dr. Carmen Maria Sturza, iar formarea primilor profesori de primaristică a început în anul 2012.”
Informații preluate de pe pagina Facebook “Primaristică România”, unde puteți afla mai multe detalii despre acestă formă de terapie.
Experiența noastră:
“Am aflat de terapia primaristica în vara lui 2012, când Marta avea un an și jumătate. În aceeași vară am mers în Germania la o consultație cu inventatorul metodei, prof. Pfeiffer și am făcut cursurile timp de o săptămână cu unul din terapeuți. Atunci am învățat cum trebuie s-o ținem și s-o poziționăm pe Marta astfel încât să inhibăm reflexele tonice nedorite și un set de exerciții pe care îl făceam dimineața și seara, zilnic.
Poziția în care o țineam la masă, în repaos, cum îi schimbam scutecul sau când îi ofeream un biberon… toate ne-au intrat în reflex și s-au împământenit în familia noastră. Le consideram extrem de utile și am vazut efecte imediate în tonusul și starea de bine a copilului.
Poziția de hrănire mi se pare extrem de ingenioasă, schimbatul scutecului pe genunchi, în poala mamei, pozițiile de “stat în brațe” și “cărat” care favorizează deschiderea coapselor, încurajarea jocului cu picioarele și a întâlnirii mână-picior opus, toate mi se par foarte practic de implementat și foarte bune pentru copil. Marta nu are nici un fel de deformație permanentă din cauza posturii, cu toate că ea nu stă singură în funduleț.
Cred că este o terapie ideală pentru copiii mici, cel mai bine să se înceapă din primele luni de viață, pentru că poate corecta multe posturi deficitare și-l poate ajuta pe copil să se descopere pe sine altfel, corect. Pentru noi este un mod de viață. Nu simt că fac ceva anume.
Vestea bună e ca acum există terapeuți și în România îi deci este mult mai accesibilă. Noi vă recomandăm din toată inima să încercați.” (Adela, mama Martei)