Conceptul de “educație acvatică” a aparut în Franța în 1968 și descrie primele experienţe în adaptarea copilului mic cu mediul acvatic. Educația acvatică se adresează copiilor cu vărste între 4 luni și 7 ani și poate fi folosită ca terapie complementară în recuperarea neuro-motorie a copiilor cu afecțiuni cerebrale.
Ședințele sunt de obicei individuale. Copilul se familiarizează cu apa sub supravegherea și îndrumarea unui instructor de înot, care poate fi și kinetoterapeut. Programul de educație acvatică urmărește anumite obiective pe care copilul trebuie să le atingă, importante în dezvoltarea sa psihomotorie.
Obiective:
4/6 luni – 1 an
- Acomodarea cu mediul acvatic
- Stimularea reflexului de apnee în momentul imersiei
- Stimularea mișcării membrelor inferioare și superioare
- Stimularea poziției verticale în mediul acvatic, care pregătește adoptarea poziției bipede pe uscat și mers voluntar
- Stimularea prehensiunii (reflexul de apucare)
- Stimularea tonusului muscular
1 an – 2 și 1/2 ani
- Adaptarea și deplasarea în mediul acvatic
- Stimularea reflexului de apnee în momentul imersiei prin imprimarea unei respirații specifice acvatice
- Stimularea mișcării specifice înotului a membrelor inferioare și superioare
- Dezvoltarea prehensiunii
2 și 1/2 ani – 4 ani
- Dezvoltarea calităților volitive
- Dezvoltarea capacității de concentrare
- Adaptarea și deplasarea în mediul acvatic
- Învățarea mecanismului respirației acvatice
- Stimularea mișcării specifice înotului a membrelor inferioare și superioare
Peste 4 ani
- Creșterea capacității de efort prin dezvoltarea calităților motrice ca forța, viteza și rezistența, cât și a formelor de manifestare a acestora
- Dozarea efortului având ca parametri intensitatea și volumul
- Dezvoltarea capacității coordinative (orientarea spațio-temporală, mobilitate-suplețe, ritmul si tempoul)
Din punct de vedere al tehnicii:
- Se corectează mișcările incorect executate și greșelile fundamentale ce pot conduce la învățarea greșită a procedeului de înot
- Se învață si se perfecționează coordonarea picioare-respirație
- Se învață mecanismul de respirație acvatică în coordonare cu mișcările specifice ale membrelor inferioare și superioare
În apă mișcările copiilor spastici sunt mai lesne de executat. Copilul se simte mai liber să se miște și este bucuros să o facă.
Beneficii ale educației acvatice:
- imunitate crescută
- dezvoltarea armonioasă a unui sistem muscular fortificat care susține un sistem osos puternic și corect dezvoltat
- un aparat respirator cu o capacitate mărită, care ofera o oxigenare generală foarte bună
- legături neuronale foarte puternice
- rezolvarea unor deficiențe poziționale
- dezvoltarea normală a prematurilor și copiilor cu risc neuromotor la maștere
- atitudinea de leaderi a copiilor evaluați periodic până la vârsta de școlari, când reușesc să devină cei mai buni în colectiv
- gradul crescut al inteligenței emoționale
- felul în care reușesc să iasă din situații extreme începând cu vârste foarte mici
Informații preluate de pe site-ul: http://miciicampioni.ro, unde puteți afla mai multe detalii despre educația acvatică.
Din experiența noastră:
“Am constatat cu bucurie că Martei îi face o placere deosebită să se miște în apă. Prima impresie a fost că ‘parcă e alt copil’! În timpul lecțiilor își controlează mult mai bine poziția capului și execută diferite mișcări ale membrelor superioare și inferioare cu mai multă ușurință.
Obiectele plutitoare folosite în cadrul ședințelor o ajută să înțeleagă si să experimenteze deplasarea independent, care altfel, pe uscat este destul de anevoioasă pentru ea. Târârea și mersul în patru labe necesită o coordonare și mișcări foarte complexe, pe când în apă, susținută de un colac, mișcările alternative din picioare o ajuă să ajungă foarte ușor la jucaria pe care și-o dorește, de exemplu.”
(Adela, mama Martei)